Elementele principale din Calendarul Ortodox 2014

head-calendar-ortodoxAșa după cum știți a apărut Calendarul Ortodox pe anul 2014, editat de Episcopia Spaniei și Portugaliei în condiții grafice excelente. Ca și în ceilalți ani îl găsim sub trei forme:

– foarte mare, de tip glossy. Are în componența sa șase icoane mari, precum și imagini din parohiile în care a slujit  Preasfințitul TIMOTEI, episcopul nostru în cursul anului acesta.

– tip foaie, clasic, cel de perete.

– tip agendă, de buzunar, ce cuprinde un cuvânt de învățătură al episcopului locului, rugăciuni utile și lista preoților din episcopia noastră.

Calendarul nostru ortodox conține câteva elemente ce se cer a fi explicate pentru o mai bună înțelegere a sa. Aș dori să vi le explic în rândurile ce urmează.

În ceea ce privesc prescurtările ce apar în calendar acestea sunt:

– IER.- înseamnă IERARH, EPISCOP. Sfinții ce au în dreptul lor această prescurtare au fost episcopi. De exemplu: Sfântul Ierarh Nicolae.

– Mc. și/ sau M. Mc.- înseamnă MUCENIC și MARE MUCENIC. Sunt acele persoane care au murit în chinuri groaznice pentru credința lor în Mântuitorul Iisus Hristos. De exemplu: au fost arși de vii, aruncați la fiare sălbatice, li s- a jumulit pielea, etc. În această categorie a mucenicilor putem aminti pe: Sf. Mc. Gheorghe, Sf. Mc. Sebastian, etc.

– ARHID.- înseamnă ARHIDIACON. Este cea mai înaltă treaptă administrativă pentru un diacon. De exemplu: Sf. Arhidiacon Ștefan.

Continuă lectura

Aici redus… ”dincolo” și mai redus

cimitirul-vesel-sapanta-3Trăim într- o lume nebună rău de tot. Agitată din calea afară. Bulversată de tot ceea ce se întâmplă. De știri controversate, de crime, de șomaj, de sărăcie. În tot acest context sumbru și deprimant, am găsit câteva lucruri care, pe lângă faptul că îți provoacă un râs teribil, negru, desigur, îți dau foarte mult de gândit.  Reduceri la produsele mortuare, adică la cele care sunt necesare pentru înmormântări.

”Să nu se tulbure inima voastră; Credeți în Dumnezeu, credeți și în Mine”.(Ioan 14, 1)

Aici logica este cât se poate de simplă: dacă toată viața ai trăit ”febra reducerilor”, de ce să nu te duci ”răcit” de așa ceva, cu sensul de bolnav, și pe lumea cealaltă? Că tot se poartă acum reducerile. Nu se termină una, că dai în alta dincolo. Acum au mai scos”Black Friday”(vinerea neagră), adică ești ”orbete”(cum se spune în Oltenia), cumperi tot, fără să vezi dacă îți trebuie sau nu.

Dar să revenim la oile noastre și să vă spun cam ce oferte am găsit.

Continuă lectura

Când are diavolul dreptate?


Oameni buni! Se întâmplă ceva ciudat în ultima vreme. Din ce în ce mai mulți oameni se plâng că realizează lucruri împotriva voinței lor. Gânduri ciudate. Fapte pe care apoi le regretă. Vorbe ce dor și lasă răni adânci în suflet. La toate acestea ei găsesc un numitor comun: necuratul.

”Diavolul este atât de prost, încât numai omul îl bagă în seamă”. Pr. Ilie Cleopa

Vorbele părintelui pot provoca râsul și, în prima fază, unii se pot simți jigniți. Dacă reacționăm la al doilea impuls vom observa că are foarte mare dreptate. Vă veți întreba în ce constă prostia diavolului?! Hm?! În faptul că el are obiceiul de a refuza darul adevărului. El doar promite. Onoarea cuvântului dat este o noțiune ce lipsește cu desăvârșire din vocabularul și mentalitatea lui. De aceea, sfinții părinți îl numesc pe diavol ”tatăl minciunii”.
Pentru scaraoschi ”a se da mare” este o stare de fapt. Să analizăm un pic cele mai mărețe realizări ale lui:
– a promis omului că moartea va fi pentru el o necunoscută dacă va mânca din pomul vieții( mărul din Rai). Rezultatul: omul a gustat moartea.
– îi crează omului impresia că el, diavolul, există doar în imaginația unora. Rezultatul: anarhia la toate nivelurile.


– împarte în dreapta și în stânga promisiuni fără limită, ce pornesc de la principiile: ”vom face că nu ne doare gura”; ”vă dau”(nu spune când și ce); ”de ce altul are și tu nu?”; etc. Consecința: dezamăgire, depresie, ură, egoism, etc.
Cu toate acestea de ce, totuși, diavolul are atât de mare succes, fără să creeze nimic??!! Pentru că:
– omul are nevoie de a da vina pe cineva. Diavolul este persoana perfectă pentru fuga de responsabilitate.
– slăbiciunile omului sunt dulci și creează dependență.
– omului îi place să viseze cu ochii deschiși și asta îl costă. Devine delăsător.
– răbdarea este o virtute pe care puțini o stăpânesc.

”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește- mă pe mine păcătosul(a)!” (Rugăciunea inimii)

Să vedem cum se poate trece peste toate acestea:
– Rugându- ne zilnic cu Rugăciunea inimii.
– Să facem totul astăzi, fără a lăsa pe mâine un rest.
– Să gândim pozitiv în toate.
– Să citim zilnic un psalm și un capitol din Sfânta Scriptură.
– Să fim conștienți că viața noastră aici pe pământ este ”în chirie”.

După toate acestea mai poate avea diavolul dreptate?! Aștept mesajele dumneavoastră în acest sens.

PS. Mâine vă voi povesti ce am făcut eu în parohie ca oamenii să- l poată cunoaște mai bine pe diavol.

Despre anticoncepționale

Termenul acesta de anticoncepționale este atât de cunoscut, încât orice prezentare semantică devine inutilă. Concepute pentru un target anume, aceste pilule au efecte devastatoare pentru organism. Desigur, în prima fază, dau impresia că vindecă anumite boli. În subsidiar, ele sunt extrem de cancerigene. Aduc moartea.
Pentru a vedea realitatea crudă, să pornim de la un caz concret.
Să presupunem că o fată își începe viața intimă la șaisprezece ani. La această vârstă ea opinează că este abia la început. Un copil ar încurca- o. Unde se duce prima dată?! Să ia pilule. Odată introduse în organism ele provoacă aciditate la nivelul aparatului reproducător. Adică, încep să ardă mocnit șansele de a avea copii.
Timpul trece. Se ajunge la facultate. Cine își permite un copil acum?! Nimeni. Soluția: anticoncepționale. Și, iar arderi intense. Se termină facultatea. Urmează frumoșii primi ani de căsnicie. Mentalitatea:


1. E prea devreme. Mai aștetăm.
2. Să ne luăm o casă.
3. Să facem ceva condiții și apoi, mai vedem. Soluția: ominiprezentele pilule.
Și acum să facem câteva calcule matematice:
1.  16 ani(vârsta la care a început viața intimă) + 2 ani(liceul) + 4 ani(facultatea) + 3 ani(media- începutul căsătoriei)= 25 ani( vârsta la care te hotărăști că vrei un copil)
2.  25 ani- 16 ani= 9 ani de ardere sistematică a șanselor de a da naștere unor copii sănătoși.
La toate acestea se adaugă: diferite răceli specifice, igiena, lipsa unor informații, tutunul, etc.
Ei, și acum este acum. Ce se constată în foarte multe cazuri?! Neputința de a avea copii. În unele situații sentința medicală este necruțătoare.
Începe goana pentru refacerea organismului. Pastile cu pumnul. Tratamente dureroase. Șanse mici. Decepție mare. Suferință multă. Se întrevede, astfel, posibilitatea de a nu auzi niciodată pentru tine cuvântul: MAMA.
Încă ceva: știați că organismul are nevoie de zece ani de  la ultima pastilă luată pentru a se curăți în totalitate de efectele pilulelor anticoncepționale?!

PS. Nici un medic nu va recunoaște public, cu gura plină, informațiile acestea. Sunt medici și trebuie să recomande anticoncepționale. Nu?!

Se poate și fără așa ceva???!!!

M- am gândit mult dacă să abordez această temă sau nu. Cu riscul de a supăra conștiința unora am să o fac. Dar o fac și pentru a preveni astfel de momente tragice.
Mie mi se pare că  aceasta este una din cauzele principale pentru care noi, ca și popor, avem mult de pătimit. Îmi aduc aminte din cărțile de istorie că am fost obligați într- o perioadă să le dăm turcilor, ca tribut, un număr de copii. Apoi, timpul a trecut și am ajuns în situație de a îi arunca singuri ca pe șosete.
Trebuie ținut minte că avortul este crimă colectivă. De avort sunt vinovați:
– medicul
– asistentele
– infirmierele
– farmaciștii
– familia( soțul, soție, părinții)
– toate persoanele ce susțin financiar și moral pe cineva să facă acest gest.
Și, acum să urmăriți cam ce înseamnă un avort: http://provitabucuresti.ro/bioetica/avortul/imagini-avort
Dumnezeu cel bun să vă aibă în pază!

Cine Îl cunoaște pe Dumnezeu? Cine?!

Pericopa evanghelică de astăzi în care se vorbește despre vindecarea unui demonizat din Ghadara, în urma dialogului dintre Mântuitorul Iisus Hristos și diavoli,  m- a împins de la spate să scriu câte ceva despre cine Îl cunoaște și cine nu- L cunoaște pe bunul Dumnezeu. Pentru a putea porni la acest drum este nevoie să precizăm de la început ce înseamnă să- L cunoști pe Dumnezeul cel adevărat. Idee banală la prima vedere, dar complexă în profunzime, căci Dumnezeu se poate cunoaște prin descoperire directă și indirectă a Lui față de noi.
Direct înseamnă că El a vorbit sau, încă, mai vorbește omului față către față, iar indirect semnifică faptul că Dumnezeu se face cunoscut prin natura înconjurătoare și prin ceea ce a făcut sau face pentru om: ”Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria”.(Psalmul 18 versetul 1)
Cu alte cuvinte, a- L cunoaște pe Dumnezeu nu se rezumă strict la a citi despre El în Sfânta Scriptură, ci a trăi ființial și real tot ceea ce este creat și bazat pe iubire, deoarece, nu- i așa?, ”cel ce nu iubește n- a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire”(Ioan 4,8), înainte de toate.
Interesant este că diavolul, de fapt, diavolii(”Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el.”- Luca 8, 30) din Sfânta Evanghelie de azi se adresează astfel: ”Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui.Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie.”(Luca 8, 28- 29) Ei, da. Aici este cheia. Păi, cum se poate, măi fraților, ca diavolul să știe că există Dumnezeu, să- L recunoască pe Mântuitorul drept Fiu al lui Dumnezeu și noi oamenii să spunem ”Pass” la această problemă???!!! Cum???!!!


Cică noi avem libertatea de conștiință. Suntem liber cugetători. Ei, na! Dar pe diavol cine l- a constrâns să nu fie liber cugetător???!!!! Cine???!!! Nu cumva conștiința?! Să înțeleg că unii dintre noi nu avem conștiință nici cât a diavolului???!!! Hmmmm!!!!!!
Să știți că, episodul evanghelic al aceste duminici, este după părerea mea, unul dintre cele mai dureroase. Este de- a dreptul cutremurător să nu- ți recunoști Dumnezeul cel Adevărat, după chipul căruia ai fost creat; să nu recunoști că ai în tine predispoziția de jertfă, de sacrificiu, căci avem chipul Sfintei Cruci în noi; să nu vrei să vezi câtă bucurie aduce iubirea lăsată de Dumnezeu pe pământ.
Este o mare neputință în toate acestea, să știți. Este nevoie de multă răbdare și trăire autentică în Hristos. Trebuie să nu ne mai rușinăm cu dragostea noastră pentru Dumnezeu. Este nevoie să strigăm prin faptele noastre cele bune pe care le facem zilnic, că Hristos Domnul ne dă forța de a spune: ”Bună dimineața, inimă”; ”Sărumâna mamă”; ”Mulțumesc, tată”; ”Te iubesc, viață”; ”Vreau să trăiesc, Doamne”. Este greu?

Despre oameni și câini

Zilele trecute a fost isteria națională cu eutanasierea câinilor comunitari. Orice post tv deschideai, apărea automat acest subiect cu o ”haită” de comentatori extrem de pricepuți în politica câinilor dâmbovițeni.
Colac peste pupăză, cum se spune, a apărut și hotărârea Curții Constituționale a României prin care se decide că aceștia pot fi eutanasiați. Faptul acesta a făcut Dâmbovița să fie geloasă pentru că nu are debitul, cât spumele unora. Printre aceștia am remarcat un tovarăș parlamentar european(nu- i spun numele că se știe) și o tovarășă, fostă grevistă a foamei, acum onorabil întreținut parlamentar.
Aș începe offful meu cu ultimul, pentru că sentimentul întoarcerii pe dos al propiului meu stomac a fost acut. Distinsa vorbitoare a declarat nici mai mult, nici mai puțin, că dacă se ajunge la omorârea câinilor în masă, așa cum a dat liber onorabila Curte Constituțională, atunci Ionuț, băiatul mort în urma mușcăturilor de câinii comunitari, și- a meritat soarta. Să auzi și să nu crezi!
Sincer, instinctul meu patern și- a ieșit din limite funcționale normale și i- a mârâit lung, lung de tot. Cum este posibil să declari așa ceva, tovarășa?! Înseamnă că toți suntem niște ființe mai puțin demne decât un câine?! Dar, ce să- i faci?! Biblic vorbind: Ieși- va ceva bun din Caracal?! Cu siguranță, DA. Însă, nu de fiecare dată.
Al doilea, onorabil parlamentar, hăt european, a declarat că dacă această lege se aplică, atunci va fi cel mai mare genocid din țara noastră de la al doilea război mondial. Pentru un sociolog și un intelectual cu memoria extrem de bună, această afirmație este catastrofală, groaznică și rușinoasă.
Dar, pentru că fiecare om are oscilatii nevertebrate, aș dori să amintesc câteva acte de genocid consemnate de istorie în România după anul 1944:
– martirii închisorilor comuniste.
– pruncii uciși cu bună știință prin metoda avortului la cerere.
– uciderea dreptului la șanse egale de a trăi sănătos, de a învăța corect și complet la școală, precum și acela de a nu fi lăsat să muncești în țara ta.
– indiferența clasei politice față de alegători, cu excepția campaniilor electorale.
– deportările din Bărăgan.
O tempora! O more!